Astrologie
Respiratia intru fiinta
Meditatie
Prananadi
Atelierele Femina
Actiuni ecologice

Rugaciunea si Meditatia – trepte catre constiinta Unitatii

Cand omul se indreapta catre Dumnezeu, se spune ca aceasta este Rugaciunea. Iar cand omul devine deschis si receptiv cuvantului lui Dumnezeu, ca un vas gol care se umple de har, aceasta este Meditatia, aceasta este Trairea. Atitudinea celui care mediteaza este deschisa, „Faca-se Voia Ta.

Rugaciunea este privita de obicei ca o atitudine activa, de a cere, iar meditatia poate fi privita ca o atitudine pasiva, de primire.

Meditatia este constientizarea prezentei lui Dumnezeu in tot si in toate. Meditatia este contemplarea pura a Perfectiunii Creatiei.

Omul foloseste Rugaciunea si Meditatia pentru a ajunge la Dumnezeu, pentru a fi Una cu Divinul.
Pentru a fi una cu ceva sau cineva este necesar sa nu mai existe separare. Si oare ce ne „separa” pe noi de ceilalti, de ceea ce vedem in jurul lor si percepem ca separat? – Egoul, personalitatea… Constiinta cu care spunem eu sunt cutare sau cutare si ne identificam cu acea calitate sau acel rol. Identificandu-ne cu Sursa, cu Divinul spre a fi Una, aceasta Separare dispare.
In meditatie acest lucru este mult mai evident, caci spun „Faca-se Voia Ta si astept sa se implineasca.
In rugaciune… in rugaciunea inteleasa ca o cerere, aceasta unificare, identificare vibratorie, nu se realizeaza. Atunci cand eu cer: „Doamne da-mi, Doamne fa-mi, gandul subiacent este gandul lipsei, gandul ca imi lipseste ceva, ceva pe care il cer pentru ca eu nu il am. El are acel ceva dar mie imi lipseste si asa m-am identificat cu lipsa. Cum as mai putea fi Una cu Tatal cand gandul subiacent este SEPARAREA?

Dar sa ne intoarcem putin sa vedem ce inseamna „a cere. Iisus a spus „Cauta si vei gasi”, „Bate si ti se va deschide”, „Cere si ti se va da”. Si de 2000 de ani oamenii tot cer… sanatate, pace, fericire. Si multi sunt dezamagiti… „Eu tot cer. Oare Tatal nu ma aude?!”
Haide-ti sa vedem cum cerem. Cer folosind cuvinte… prin limbaj.
… La inceput a fost Cuvantul… Si Cuvantul… era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul… Logosul Creator.
O data cu prima rostire… se materializeaza, intra in intrupare, in fiinta, cuvantul, sunetul… se materializeaza prin cuvant rostit… gandul… Logosul creator.
De ce Iisus a spus: „cere si ti se va da” si nu a explicat cum sa ceri ca sa primesti?! Multi s-au intrebat aceasta… si mai este o intrebare care pe multi ii framanta. Unde este „chipul si asemanarea” dupa care am fost creati.
Ei bine, aceasta nu consta in trupul uman, e evident, nu consta in personalitatea noastra schimbatoare si cu toane, e evident. Chipul si asemanarea cu Tatal constau in Puterea creatoare si in puterea de a alege prin fiecare gand. Logosul creator este viu si in noi.
Inainte de a fi cuvantul rostit este gandul si emotia. Ele formeaza samanta creatiei. Intai gandesc, simt si apoi rostesc.
De aceea Iisus nu a spus cum sa cerem pentru ca nu era necesara aceasta precizare. Pentru ca noi cerem clipa de clipa. Fiecare gand pe care il emitem incarcat cu emotia, cu sentimentul aferent este deja o cerere! Chipul si asemanarea sunt vii in noi. Gandul e sageata iar sentimentul este energia care ne duce spre fiinta. Fiecare gand-amintire este o cerere. Noi nu putem gandi sau simti nimic in afara Logosului creator. Putem fi noi in afara lui Dumnezeu? Pentru ca nimic nu exista in afara Sa. Deci El e in noi in trup, suflet si spirit. Iar noi suntem in El.

Iar Dumnezeu spune intotdeauna DA.
Puterea Sa creatoare lucreaza pentru noi. Daca eu spun: „Sunt bolnav… Doamne da-mi sanatate”, gandul subiacent este gandul lipsei si simt ca imi lipseste ceva. Gandul lipsei si sentimentul pe care il am, ca imi lipseste ceva (nu sunt Intreg, nu sunt Una) creeaza realitatea… caci Dumnezeu ma aproba intotdeauna. In El nu exista NU, caci NU inseamna separare. El este Unitatea. El spune intotdeauna DA.
Daca spun: „Sunt sanatos, Doamne iti multumesc pentru sanatatea pe care o am, pentru tot ceea ce este Acum in viata mea”. Dumnezeu spune DA. Ai cerut, ai afirmat cu Putere asta – asta ti se va da, ti se da deja… acum cand o afirmi. Ceea ce afirmi cu putere ca Este, Acum in viata ta, doar acel lucru exista.

Trecutul s-a stins, viitorul nu a venit inca. Dar Acum, chiar in aceasta clipa, Tu, Fiu de Dumnezeu, Tu gandesti si simti ceva. Acel ceva e voia Ta si Dumnezeu spune Da. Ai libertatea de a alege…
Ai libertatea de a te identifica cu ceea ce doresti sa fii. Dar, dupa ce ai facut-o nu te plange ca nu ti-e bine…
In acest sens trebuie inteles rolul activ al Rugaciunii. Intru constiinta de Sine.
Omul care devine constient ca fiecare gand, fiecare emotie pe care o are, fiecare cuvant este deja o cerere, isi creeaza viata in mod constient. Si nu se va plange, caci stie ca traieste exact ce a cerut.
Chiar daca omul a emis gandul, emotia fara a sti aceste lucruri, fara a constientiza implicatia sa, cuvantul, vibratia exista si pune in miscare fortele universului coborand in manifestare.
Este ca si cand omul ar fi adormit, si ar vorbi in somn si ar visa un vis…

Se vorbeste mult de intoarcerea la Sursa, de tehnici de purificare pentru ca omul ar fi impur, de necesitatea practicilor spirituale, a diferitelor tehnici pentru a te desavarsi.
De fapt trebuie doar sa te trezesti!
Toate tehnicile ar fi necesare daca noi am fi intr-adevar separati de Dumnezeu. Dar Nu Suntem. Nu am fost Niciodata. Si nu putem Fi. Pentru ca nimic nu exista, nu are realitate in afara Sa.
Separarea este o iluzie, un vis.
Dar atata timp cat omul traieste in aceasta iluzie, in acest vis, gandeste, simte si spune ca e separat, alungat, bolnav… toate acestea sunt o Realitate pentru cel ce asa voieste… in visul pe care il viseaza.
Adevarul este aici si acum. Este de ajuns sa deschizi ochii, ochii sufletului pentru a vedea, pentru a-l trai.

Dumnezeu este intotdeauna Aici si Acum. A fost si va fi. Este prezent. Dar noi am inchis ochii si am visat visul separarii si al durerii. Noi l-am creat. Si Dumnezeu in marea sa Iubire l-a lasat pe Om sa isi traiasca visul. Pentru ca l-a daruit pe Fiul Sau cu puterea creatoare si puterea de a alege. Ca si cum ar spune: „Copilul meu, esti liber sa iti experimentezi visul. Dar nu uita, Eu sunt intotdeauna Aici. Acum. Nu maine, nu peste o saptamana cand crezi tu ca te-ai purificat indeajuns, sau ai invatat destul… Acum”.
Tot ceea ce gandeste si simte omul este deja o cerere, chiar inainte de a fi formulat in cuvant. Toate indoielile, toate temerile, toata neincrederea, ura, indoiala exista pentru cel care le simte si le gandeste, pentru ca in fiecare om este vie puterea creatiei cu care l-a inzestrat Tatal.

Orice ar face Omul nu se poate dezice de aceasta putere cu care l-a daruit Dumnezeu.
Avem libertatea si Harul de a crea noi toti si o facem clipa de clipa, fara nici o exceptie. Uitati-va in jur, noi am creat lumea aceasta, realitatea familiala, sociala, in care traim. Dumnezeu nu creeaza durere si suferinta.
Asadar trezeste-te fratele meu, sora mea. Dumnezeu e aici clipa de clipa. Fiecare gand, fiecare emotie, fiecare sentiment este o rugaciune si este deja implinita. Ce ceri aceea ti se da. Simti iubire, ti se da iubirea, simti compasiune, primesti mangaiere.
Nu uita, fiecare gand, fiecare sentiment conteaza in fiecare clipa, caci nu exista nimic in afara Lui. Iar El spune intotdeauna Da.
Daca vrei sanatate, multumeste pentru cea pe care o ai deja. De vrei Adevar… afirma Adevarul. De vrei Lumina, deschide-te, deschide-ti ochii si inima in splendoarea Luminii Divine din care nu ai plecat Niciodata.

Daniela Fechete

(Lucrare prezentata la Conferinta de Terapii Complementare si Holistice, Sibiu, 7 noiembrie 2010)

 Video prezentare

Categorie: